Triumph 110 ani in motociclism – partea 2

Edward Turner se alatura Triumph in 1936, iar in 1937 scoate Speed Twin, motorul din care aveau sa evolueze mai tarziu cele mai renumite nume ale casei britanice.

vezi partea I

In 1930, ca urmare a crizei creditorii il fortasera pe Bettmann sa renunte la conducerea comapaniei care in 1936 este divizata in doua. Partea care se ocupa de motociclete este cumparata de Jack Sangster, cel care in urma cu doi ani salvase Ariel. Acesta il aduce in locul lui Page, care plecase la BSA pe cel care avea sa devina o emblema a Triumph mai mult decat insusi fondatorul: Edward Turner. Acesta era autorul lui Ariel Square Four si va fi parintele celor mai cunoscute modele clasice ale producatorului britanic.

Prima miscare pe care a facut-o Turner a fost reducerea numarului de modele si redenumirea lor. Din 30 de modele care figurau in catalogul din 1935, Turner a pastrat 3 cu motoare OHV (250, 350 si 500 cmc) si trei cu motoare cu supape laterale. Acestora li se mai adaugau trei versiuni de lux ale modelelor OHV. Acum a aparut numele Tiger insotit de un indice corespunzator vitezei maxime in mile pe ora. Primele Tiger-uri erau monocilindre create de Val Page, iar bicilindrul este scos din fabricatie.

In 1937 Turner scoate un inlocuitor pentru 6/1, denumit Speed Twin, un roadster propulsat de un bicilindru de 500 cmc. Acesta venea la un pret apropiat de cel al monocilindrelor vremii si ca urmare a fost un succes instantaneu. Designul motorului a fost mai tarziu preluat de majoritatea modelelor bicilindrice si chiar de cele cu trei cilindri.

In 1940 fabrica din Coventry este distrusa de bombardamente. In timpul razboiului sunt dezvoltate mai multe modele pentru uz militar iar productia este adesea tranferata catre alte directii cum ar fi generatoare de curent pentru RAF. Acestea aveau motoare biclindrice din aluminiu, care mai tarziu vor servi ca baza pentru motoare de curse.

Turner pleaca pentru o perioada la BSA pentru a proiecta diverse aparte militare. In lipsa lui, Bert Hopwood proiecteaza un motor de 700 cmc cu patru cilindri. Turner revine in 1944 si distruge planurile motorului care ar fi putut salva mai tarziu Triumph.

Dupa razboi sunt reluate o parte dintre modelele din 1939 dar din 1946 gama Triumph include numai bicilindre si toate modelele sunt echipate cu furca telescopica. Monocilinidrele vor reveni abia in 1956.

Sub conducerea lui Turner cursele nu au fost o prioritate, inginerul britanic considerand investitiile in competitii pierderi nejustificate. Turner insa dezvoltase o pasiune pentru Hollywood si in timpul uneia dintre lungile sale excursii in California, Freddie Clarke, proiectant si pilot de teste, a construit o motocicleta de curse transplantand un motor de la un generator construit pentru RAF (cu cilindri si chiulasa din aluminiu) in cadrul unui Tiger. Modificarile aduse de Clarke sunt numeroase mergand pana la modificarea unghiului supapelor si la adoptarea butucului spate cu suspensie interna.

In prima cursa, din cauza unui reglaj incorect al plutitoarelor carburatoarelor, prea multa benzina s-a acumulat in carburatoare si apoi a udat bujiile ceea ce a dus la oprirea motorului dupa cateva ture. In Manx Grand Prix din Septembrie 1946, pilotul Ernie Lyons reuseste sa castige cursa pe ploaie, dupa ce in calificari se clasase al patrulea deoarece nu fortase motorul din motive de lipsa de piese de schimb (proiectul trebuia sa nu ajunga la urechile lui Turner). Se spune ca meritul pentru aceasta prima victorie de dupa 1908 este in parte si al unuia dintre mecanici care vazand conditiile in care se va desfasura cursa a decis ad-hoc sa monteze parbrizul de pe motocicleta lui de strada.

Dupa o scurta ezitare Turner accepta fabricarea unei serii limitate dar nu este de acord cu fabricare de repere noi si drept urmare, cele 50 de modele Gran Prix de serie folosesc motoare de la generatoare ce pastreaza prinderile carcasei de racire.

In anii urmatori suspensia in butuc a fost adoptata la mjoritatea modelelor cu exceptia celor destinate uzului militar (TRW500) pe care Triumph continua sa le produca pana in 1950.

In 1948 blocul motor din aluminiu este adoptat si pentru Trophy TR5, motocicleta conceputa pentru “Trail” parintele competitiilor enduro. Triumph a castigat ISDT cu acest model in urmatorii patru ani.

Thunderbird 6T este putin mai mult decat un Speed Twin alezat la 650 cmc dar aceasta operatia a adus viteza maxima reala dincolo de limita a 100 mph (161 km/h). Thunderbird a fost un model destinat cu precadere pietei americane, unde a cunoscut un succes rasunator.

In 1951 Sangster vinde Triumph catre BSA, caruia ii vanduse in 1939 si Ariel. Triumph devine astfel subordonat BSA.

In 1953 Triumph prezinta Terrier T15 un monocilindru de 150 cmc, cu pret economic. T15 se lauda cu 8,3 CP si un consum aproape de 2 litri la 100 km. Din T15 a evoluat un an mai tarziu Tiger Cub T20, motorul crescand la 199 cmc.

Tot in 1954 este lansat si Tiger 110 (T110), versiunea sportiva a lui Thunderbird 650, cu motor dopata pana la 42 CP si suspensie spate cu bascula. Marlon Brando transforma Thundrebird-ul in vedeta de cinema in “The Wild One”.

In 1955 toate modelele renunta la suspensia spate cu butuc elastic in favoarea basculei cu amortiozare laterale (cu exceptia lui Terier care avea suspensie pe culise).

In 1957 este prezentata 3TA “Twenty One” (21 ci), echipat cu un bicilindru OHV de 350 cmc si avand constructie monobloc. Designul inchis al partii din spate nu este tocmai un succes comercial, multi dealeri oferindu-se sa il elimine pentru a putea vinde motocicletele. Cu toate astea esl este introdus in anii urmatori si pe alte modele precum Thunderbird sau Speed Twin.

Din 3TA evolueaza 5TA Speed Twin, cu motor de 500 cmc.

In 1957 Harley lansa XL Sportster care a inceput sa conteste suprematia biclilindrelor britanice. Cateva modificari aduse motorului de 650 cmc dau nastere legendei T120, care va primi mai apoi numele Bonneville. Prima aparitie publica a lui Bonneville a fost in septrmbrie 1959 iar in 1959 a fost introdus in fabricatie de serie. Bonneville este o evolutie directa a modelului Speed Twin desenat de Edward Turner in 1937. Noul model se dovedeste atat de performant incat spulbera orice concurent. Desi era botezat dupa renumitul lac secat din America, Bonneville incepe sa castige numeroase curse pe circuit.

Tot in ’59 apare si Tigress, un scuter cu doua versiuni de motorizare: 175 in doi timpi sau 250 in patru timpi.

Este considerat ca toate Triumphurile dinainte de 1970 aveau exclusiv pornire la pedala insa in 1961 apare primul Triumph cu pornire electrica dar numai pe versiunile dedicate politiei.

In 1961 incepe lucrul la motorul cu trei cilidri, creattie a lui Bert Hopwood, venit de la AMC, compania care printre altele avea in subordine concurentul Norton. Acesta avea sa ajunga in fabricatia de serie 7 ani mai tarziu, din cauza ca Turner nu considera necesara dezvoltarea unui model superior lui Bonneville. Asta in ciuda vizitei pe care o facuse in ’60 la uzinele Honda/Suzuki/Yamaha, unde vazuse ca japonezii pot scoate 1000 de unitati pe zi in timp ce nici un producator britanic nu putea scoate atatea intr-o saptamana. In anii ’60 japonzii deja produceau in fiecare an cca jumatate de milion de motociclete iar britanici nici 150.000. Abia in 1963, dupa aparitia bicilindrelor Honda si a zvonurilor legate de un viitor 4 cilindri de cilindree mare, sefii BSA sunt pusi pe ganduri si proiectul motorului in trei cilindri primeste unda verde mai mult cu jumatate de gura.

Primul proiect avea distributie DOHC, pornire electrica si frana pe disc, insa toate acestea trei au fost abandonate pentru ca ar fi costat prea mult pentru a fi implementate in productia de serie. Ironic, acestea sunt principalele atuuri pe care CB750 le va avea in fata lui Trident. Mai mult, modelele britanice intarzie sa apara din cauza neintelegerilor in ceea ce priveste designul. Astfel, Triumph Trident si modelul similar BSA Rocket 3 vad lumina reflectoarelor odata cu Honda CB750, un model superior in ceea ce priveste echiparea. Triumph si BSA incep sa piarda clienti, in parte datorita avansului japonez, in parte datorita problemelor legate de controlul calitatii. Prototipul Thunderbird III cu motor de 830 cmc, pornire electrica si frana pe disc nu primeste unda verde.

Abia in 1973 apare Trident T150V care adopta frana pe disc si cu un design cumintit, iar in 1975 apare Trident T160, care preia motorul inclinat de la Rocket 3 (BSA era deja in corzi urmand a fi inchis), echipat in sfarsit cu pornire electrica.

In 1973 apare si X75 Hurricane, un proiect care trebuia sa apare sub sigla BSA, insa aceasta era in curs de lichidare. Hurricane este considerat de multi drept unul dintre cele mai frumoaste modele ale marcii britanice, in ciuda faptului ca este creatia unui american. Acest model care trebuia sa apara in 1970 dar care a intarziat din cauza latentei conducerii grupului BSA daca nu ar fi primit motorul fara pornire electrica si frana pe tambur.

Revenind la 1963, motorul lui Bonneville este inlocuit cu noul “650 unit” care preia constructia monobloc de la T3A. Distributia ramane de tip OHV iar pornirea electrica nu este oferita nici ca optiune.

In aceasta perioada vanzarile Triumph trec de 40.000 de unitati pe an. In 1964 Edward Turner se retrage din pozitia de Director Executiv, dar ramane alaturi de grupul BSA in calitate de consultant. Motocicletele fabricate pana in 1990 vor fi mai toate derivate din vechiul Speed Twin.

Va urma…

Comentarii

comentarii

Urmareste-ne si pe Facebookschliessen
oeffnen